Of of, măi măi !

Elevi din toată ţara s-au adunat, fiecare la şcoala lui, pentru a lua parte la Olipiada de Matematică, Faza Locală. Fiecare profesor îşi alege lotul pe şcoală în funcţie de doritori... mă rog, aproape toţi.
Audi: - V-am selectat aici pe câţiva, am să vă rostesc numele şi apoi îmi ziceţi dacă vreţi să veniţi la Olimpiadă. Dar vă spun că într-o clasă au fost doi care nu au vrut să vină şi, bineînţeles că le-am dat câte un 2 la fiecare.
Au media 10 şi nu vor să vie la Olimpiadă? Ia să nu aibă ei media 10... Să aiba 6! Nu e obligatoriu. Aveţi dreptul să nu veniţi. Insă, dacă voi beneficiaţi de dreptul vostru, atunci şi eu beneficiez de dreptul meu de a vă asculta!
Ciudat, toţi au dorit să meargă la Olimpiadă.
A venit şi ziua cea mare! Olimpiada de Matematică era tot mai aproape. Ne aşezăm în bănci, abia primim foile de examen şi subiectele şi profesorul nostru intră în sală.
Audi: -Ăştia care sunteţi la mine... Nu cumva să ieşiţi înainte să expire timpul de lucru! Dacă vă prind că ieşiţi în mai puţin de 3 ore, vă ascult şi vă dau 2!
După 2 ore: Cam toţi au părăsit deja sala, în afară de clasa a X-a A.
După o jumătate de ora: Stăteau toţi olimpicii noştri plictisiţi şi aşteptau lihniţi de foame să scape odată din închisoarea aceea.
După 20 minute: Nu au mai rezistat şi oricât de puţin timp mai era de aşteptat, nu au putut rezista tentaţiei de a pleca. Astfel, s-au decis împreuna cu supraveghietorul să încheie timpul de lucru.

Concluzia: Aceasta a fost o decizie foarte inteligentă şi plină de sens din partea ilustrului nostru mentor. Trăiască profesorii!